Prima oara astepti rezultatul testului. Desi se scurg doar cateva secunde, ai impresia ca dureaza o vesnicie, pana ce a doua liniuta albastra se intrezare firava, anemica, neclara. Sa fie pozitiv sau negativ? Cand si examenul de laborator iti da unda verde, confirmandu-ti ca testul e pozitiv, incepi sa astepti sa treaca cele mai lungi, chinuitoare, neverosimile, fericite, pline de contraste si sentimente contradictorii 9 luni din viata ta.
Dupa ce dai nastere printisorului, ingerasului, sensului unic al vietii voastre, te confrunti si cu primele neplaceri: colicile bebelusului. Unii iti spun ca dureaza o luna, altii ca 3, altii ca mai mult, poate chiar si un an. Depinde de la copil la copil. Si atunci incepi sa astepti sa treaca perioada fatidica, de o luna, speri tu si dai si acatiste. Nopti nedormite, oboseala, stress, depresii, baby blues, toate se duc. In cele din urma. Apoi astepti sa-i dea primul dintisor. Si o iei de la capat: nopti nedormite, oboseala, stress, depresii, febra, diaree, varsaturi, balutze. Sa fie oare de la dintisori sau trebuie sa chem medicul? Soacra te linisteste, asigurandu-te ca asa s-au manifestat toti cei opt copii ai ei, fara discriminare. Si-ti povesteste, inveselita de amintire, cum Titi, sotul tau si odorul ei, a plans 6 luni noapte de noapte, pana ce dintisorul a pocnit gingia. Rasufli usurata caci, dupa toate probabilitatile, tancul seamana cu tine. Cand faza “iepuras” e in plina desfasurare, odorul incepe deja sa se ridice in picioare, strecurandu-si degetelele prin plasa patutului si, dupa un efort herculean, ridicandu-se in varfuri. Victoria e de scurta durata, prea scurta pentru a mai apuca sa imortalizezi pe pelicula momentul magic. Oricum, stii ca in curand pruncul tau va merge. Si astepti rabdatoare sa-si ia inima in dinti si sa porneasca la drum. Il ajuti, ca o mama grijulie ce esti, tinandu-l de manute, sa faca primii pasi. Dar iti dai seama ca mai ai de asteptat pana sa-si dea drumul singur. Si atunci il stimulezi prin achizitionarea unui intreg arsenal:jucarii agatatoare, premargator, hamuri si alte "ustensile", menite sa-l ajute pe copilas deprinderea mersului biped. Nici nu-ti dai prea bine seama cand a trecut atata amar de vreme de cand asteptai sa merga singur in picioruse si pana acum cand, gafaind si cu privirea ratacita, alergi dupa odorul, scumpul, ingerul tau prin parculetul cu copii jucandu-se linistiti cu galetusa in nisip. Si atunci, in momentul in care cu o mana agera iti prinzi copilul in cadere libera din varful toboganului exact la 3 cm de asfalt, iti dai seama ca de-acum astepti sa creasca mai mare, sa devina independent si sigur pe miscarile lui.
Prima toamna, cea in care copilul tau e un bobocel de clasa intai, este cea mai emotionanta din viata ta si-ti va ramane pentru totdeauna intiparita in memorie. La fel cu prima lucrare de control, prima coronita, prima medalie, primul examen reusit, primul sarut. N-ai sa intelegi niciodata cand, cum si de ce lungile asteptari din viata ta s-au derulat cu atata repeziciune. Iar cand soneria telefonului iti va inunda timpanele, vei raspunde, netezindu-ti in graba cateva fire de par carunt, stiind deja ce vei auzi din celalat capat al firului: ”Sa nu ma astepti mama! Azi ies cu prietenii in oras.” Oftand usor ii vei spune: ”Bine mama, dar ai grija cum conduci!”. Si inainte de a plasa receptorul in furca , vei incepe deja sa …astepti.
trimis de Imeldalaria
Dupa ce dai nastere printisorului, ingerasului, sensului unic al vietii voastre, te confrunti si cu primele neplaceri: colicile bebelusului. Unii iti spun ca dureaza o luna, altii ca 3, altii ca mai mult, poate chiar si un an. Depinde de la copil la copil. Si atunci incepi sa astepti sa treaca perioada fatidica, de o luna, speri tu si dai si acatiste. Nopti nedormite, oboseala, stress, depresii, baby blues, toate se duc. In cele din urma. Apoi astepti sa-i dea primul dintisor. Si o iei de la capat: nopti nedormite, oboseala, stress, depresii, febra, diaree, varsaturi, balutze. Sa fie oare de la dintisori sau trebuie sa chem medicul? Soacra te linisteste, asigurandu-te ca asa s-au manifestat toti cei opt copii ai ei, fara discriminare. Si-ti povesteste, inveselita de amintire, cum Titi, sotul tau si odorul ei, a plans 6 luni noapte de noapte, pana ce dintisorul a pocnit gingia. Rasufli usurata caci, dupa toate probabilitatile, tancul seamana cu tine. Cand faza “iepuras” e in plina desfasurare, odorul incepe deja sa se ridice in picioare, strecurandu-si degetelele prin plasa patutului si, dupa un efort herculean, ridicandu-se in varfuri. Victoria e de scurta durata, prea scurta pentru a mai apuca sa imortalizezi pe pelicula momentul magic. Oricum, stii ca in curand pruncul tau va merge. Si astepti rabdatoare sa-si ia inima in dinti si sa porneasca la drum. Il ajuti, ca o mama grijulie ce esti, tinandu-l de manute, sa faca primii pasi. Dar iti dai seama ca mai ai de asteptat pana sa-si dea drumul singur. Si atunci il stimulezi prin achizitionarea unui intreg arsenal:jucarii agatatoare, premargator, hamuri si alte "ustensile", menite sa-l ajute pe copilas deprinderea mersului biped. Nici nu-ti dai prea bine seama cand a trecut atata amar de vreme de cand asteptai sa merga singur in picioruse si pana acum cand, gafaind si cu privirea ratacita, alergi dupa odorul, scumpul, ingerul tau prin parculetul cu copii jucandu-se linistiti cu galetusa in nisip. Si atunci, in momentul in care cu o mana agera iti prinzi copilul in cadere libera din varful toboganului exact la 3 cm de asfalt, iti dai seama ca de-acum astepti sa creasca mai mare, sa devina independent si sigur pe miscarile lui.
Prima toamna, cea in care copilul tau e un bobocel de clasa intai, este cea mai emotionanta din viata ta si-ti va ramane pentru totdeauna intiparita in memorie. La fel cu prima lucrare de control, prima coronita, prima medalie, primul examen reusit, primul sarut. N-ai sa intelegi niciodata cand, cum si de ce lungile asteptari din viata ta s-au derulat cu atata repeziciune. Iar cand soneria telefonului iti va inunda timpanele, vei raspunde, netezindu-ti in graba cateva fire de par carunt, stiind deja ce vei auzi din celalat capat al firului: ”Sa nu ma astepti mama! Azi ies cu prietenii in oras.” Oftand usor ii vei spune: ”Bine mama, dar ai grija cum conduci!”. Si inainte de a plasa receptorul in furca , vei incepe deja sa …astepti.
trimis de Imeldalaria
Comentarii
Trimiteți un comentariu