despre IERTARE

De ce trebuie sa iertam ?
Iertarea - dimensiune morala In Biblie, in Vechiul Testament, este povestirea lui Iosif si a fratilor sai, care l-au vandut madianitilor, care l-au vandut la randul lor in Egipt. Dupa mult timp, fratii sai au venit in Egipt sa cumpere grau si, fiindca in toata lumea era o seceta si o lipsa mare, s-au dus la cel mai mare dregator al Egiptului dupa grau ; acest dregator nu era altul decat fratele lor, Iosif, pe care il vandusera cu ani in urma. Departe de a se razbuna, Iosif le-a acordat iertarea sa, impreuna cu gazduirea intregii familii a tatalui lor si a lor. Desi istoria omenirii este plina de exemple de iertare, am ales povestirea lui Iosif ca sa ilustreze dimensiunea morala care este iertarea, pentru greutatea raului pricinuit de frati, fratelui lor. Cat de greu este sa acorzi iertarea si, ce te poate face sa realizezi necesitatea unui astfel de demers, vom incerca sa deslusim in randurile de mai jos.
Ce este iertarea ?
Iertam atunci cand, fiind victima unei nedreptati, trecem peste resentimentele fata de cel care ne-a facut rau, nu negandu-ne dreptul la resentimente, ci incercand sa simtim fata de acesta /compasiune/, /bunavointa/ si /iubire/ ; chiar cand daruim toate acestea, cand iertam, putem realiza ca cel care ne-a provocat suferinta nu are, in mod obligatoriu, dreptul de a primi acest cadou - iertarea. Multi confunda iertarea cu increderea, dar ele sunt diferite ; iertarea inseamna asumarea unui risc, fiindca nu stii niciodata ce te asteapta daca ierti. Dar cei care au iertat au constatat ca iertarea nu face sa dispara suferinta, insa durerea care ramane devine mai suportabila. Unii sunt dispusi sa ierte numai daca primesc asigurari ca cei pe care ii iarta, se vor schimba ; dar prima persoana care invata sa se schimbe este chiar cel care iarta si, primul pas catre iertare, este sa recunosti ca esti furios pentru suferinta pricinuita tie. Este momentul sa ne intrebam daca iertarea este o obligatie morala. Raspunsul este : nu ! Este o obligatie morala sa fim drepti si sa nu facem rau altora. Iertarea este o /alegere/, un dar facut cuiva care ne-a facut sa suferim, cuiva care nu-l merita. Teologii ne invata ca suntem obligati sa iertam, dar chiar si in acest caz, principiul liberului-arbitru este fundamental : esti liber sa accepti sau sa refuzi /intelepciunea/.
De ce trebuie sa iertam ?
Exista numeroase motive pentru care trebuie sa iertam, daca ne-am gandi doar la faptul ca iertand devenim mai buni. Iertam ca sa ne eliberam de sentimentele de furie ; iertam ca sa transformam gandurile distructive in unele mai sanatoase si mai linistite. Pe masura ce ierti, iti doresti sa te comporti mai civilizat cu acela care te-a ranit si poti observa ca aceasta iertare te ajuta sa interactionezi mai bine cu cei din jur. Poate ca furia acumulata in urma conflictului cu seful tau s-a rasfrant in relatia ta cu copiii ; iertandu-l, vei face un dar copiilor tai, dar poate si relatia cu seful va fi imbunatatita. Exista posibilitatea ca iertarea ta sa schimbe caracterul celui care te-a ranit ; iertarea il poate ajuta sa devina constient de fapta sa si poate incerca sa o repare. Uneori iertam din dragoste de Dumnezeu, pentru ca stim ca asa ne cere El. Cercetatorii acestui subiect, iertarea, ne-au dat si un paradox al ei : daca incerci sa-l intelegi pe cel care ti-a facut un rau, tu esti cel care te vindeci. Iertarea, ca un act de iubire si bunatate fata de cel care te-a ranit, este o valoare morala, indiferent de reactia celuilalt. Sa-l iubesti pe semenul tau si sa nu permiti nimanui sa-ti faca rau este un comportament moral.
Recapatarea sperantei
Nu pentru toti, iertarea este un proces cu intentii laudabile ; unii percep iertarea ca pe o razbunare, altii doresc sa-si umileasca agresorul, unii ar vrea ca acesta sa-i implore iertarea, altii vor pur si simplu sa-si stearga din amintire suferinta si pe cel care le-a pricinuit-o. Daca ?victima? ar fi deja plina de sentimente generoase fata de agresor, atunci ea nu ar mai avea nevoie de procesul iertarii. Deci, ce ne motiveaza in a porni procesul iertarii ? De cele mai multe ori, nu dorim sa simtim durerea si dorim sa punem capat suferintei ; alteori nu dorim sa mai permitem acelei persoane sa ne raneasca. Uneori spunem ca daca vom ierta, ne vom simti mai bine, si chiar asa este ; starea noastra fizica si psihica se imbunatateste. Dar tot atat de bine spunem alteori ca nu mai vrem sa dam persoanei respective satisfactia de a ne fi ranit. Este nevoie ca iertarea pe care o acordam sa fie sincera. Ati iertat pentru a va simti dvs. confortabil sau v-ati manifestat furia si abia apoi ati realizat necesitatea de a-l intelege pe celalalt si de a va reprima furia ; abia in acest ultim caz putem vorbi despre iertare sincera. Pentru ca este nevoie de o schimbare sufleteasca pentru a darui iertarea si, de cele mai multe ori, aceasta are nevoie de timp. Nu confundati iertarea cu uitarea, dezamagirea sau acceptarea, pentru ca astfel ii denaturati dimensiunea morala si va puteti pierde speranta. Iertarea trebuie sa asigure o eliberare emotionala de furie, si acest lucru cere timp, la unii mai mult, la altii mai putin. Sa nu uitam un lucru esential : inainte de a acorda iertarea, este bine sa ne facem un examen de constiinta : oare eu am gresit ? Nu cumva port si eu o parte din ?vina? ? Sigur, este mai nobil sa daruiesti iertarea decat sa o primesti, dar in acest caz, este bine sa fii sigur ca tu n-ai gresit cu nimic !

articol preluat
http://www.rugaciuni.ro/modules/news/article.php?storyid=578