1 aprilie,
o zi mohorata care pe deasupra a mai incepu si prost.
Jelena Tomasevic - Oro
Compromisuri,
incepi sa le faci in ideea in care zici sa nu apara discutii, sa lasi de la tine.
Primesti o “palma”, intorci obrazul, o data, de doua, de zece si poate chiar de 100 cu speranta ca poate va fi bine si isi va da seama ca faci asta pentru linistea casei.
Dar pana cand?!
E bine sa le facem?!
Sau ar trebuii sa ramanem fermi crezurilor noastre?
Am gasit un articol pe masura:
“Relatiile nu sunt intotdeauna un taram al linistii. De multe ori ceea ce la alti oameni ne lasa indiferenti sau trecem cu vederea cu usurinta, la partener ne face sa izbucnim in certuri zgomotoase. Nu este anormal - tot ceea ce face acesta ne influenteaza in foarte mare masura. De asemeni si ceea ce nu face, nu are porniri romantice, nu ii place sa discute despre lucrurile care il preocupa, etc. Asteptarile noastre in privinta partenerului sunt mari intrucat stim ca in fata lui suntem vulnerabili, de la el poate veni fericirea sau, dimpotriva, stresul si supararea intr-o masura mult mai mare decat din partea altor oameni care ne inconjoara.
Intr-o astfel de situatie in care incarcatura emotionala este atat de mare trebuie sa stim, pentru a avea o viata de cuplu linistita, sa facem compromisuri. Multi se feresc de asta. Au impresia ca un compromis este de fapt o cedare in fata celuilalt si nu reusesc sa isi depaseasca frustrarile acumulate in urma abandonarii propriilor crezuri. Traiesc cu senzatia ca au fost pacaliti si de data asta, dar in viitor nu vor mai ceda. Accepta acum, dar isi fac planuri agresive de impunerea propriei dorinte.
Compromisul nu este insa o cedare de o singura parte, cum nu este nici un castig doar pentru unul dintre parteneri. Tocmai in asta consta forta lui, se ajunge la el prin consens mutual, nu este o impunere din partea nici unuia dintre parteneri. Pentru asta este necesar ca ambii parteneri sa fie activi in cautarea unei solutii si ambii sa fie suficient de calmi astfel incat sa nu lase o furie de moment sa ii impiedice sa evalueze corect situatia.
Certurile adeseori sunt cauzate de discutii in care unul dintre parteneri este acuzator, furios. Ele lasa in urma un sentiment de devastare si imposibilitate de a depasi cu adevarat situatia.”
o zi mohorata care pe deasupra a mai incepu si prost.
Jelena Tomasevic - Oro
Compromisuri,
incepi sa le faci in ideea in care zici sa nu apara discutii, sa lasi de la tine.
Primesti o “palma”, intorci obrazul, o data, de doua, de zece si poate chiar de 100 cu speranta ca poate va fi bine si isi va da seama ca faci asta pentru linistea casei.
Dar pana cand?!
E bine sa le facem?!
Sau ar trebuii sa ramanem fermi crezurilor noastre?
Am gasit un articol pe masura:
“Relatiile nu sunt intotdeauna un taram al linistii. De multe ori ceea ce la alti oameni ne lasa indiferenti sau trecem cu vederea cu usurinta, la partener ne face sa izbucnim in certuri zgomotoase. Nu este anormal - tot ceea ce face acesta ne influenteaza in foarte mare masura. De asemeni si ceea ce nu face, nu are porniri romantice, nu ii place sa discute despre lucrurile care il preocupa, etc. Asteptarile noastre in privinta partenerului sunt mari intrucat stim ca in fata lui suntem vulnerabili, de la el poate veni fericirea sau, dimpotriva, stresul si supararea intr-o masura mult mai mare decat din partea altor oameni care ne inconjoara.
Intr-o astfel de situatie in care incarcatura emotionala este atat de mare trebuie sa stim, pentru a avea o viata de cuplu linistita, sa facem compromisuri. Multi se feresc de asta. Au impresia ca un compromis este de fapt o cedare in fata celuilalt si nu reusesc sa isi depaseasca frustrarile acumulate in urma abandonarii propriilor crezuri. Traiesc cu senzatia ca au fost pacaliti si de data asta, dar in viitor nu vor mai ceda. Accepta acum, dar isi fac planuri agresive de impunerea propriei dorinte.
Compromisul nu este insa o cedare de o singura parte, cum nu este nici un castig doar pentru unul dintre parteneri. Tocmai in asta consta forta lui, se ajunge la el prin consens mutual, nu este o impunere din partea nici unuia dintre parteneri. Pentru asta este necesar ca ambii parteneri sa fie activi in cautarea unei solutii si ambii sa fie suficient de calmi astfel incat sa nu lase o furie de moment sa ii impiedice sa evalueze corect situatia.
Certurile adeseori sunt cauzate de discutii in care unul dintre parteneri este acuzator, furios. Ele lasa in urma un sentiment de devastare si imposibilitate de a depasi cu adevarat situatia.”
P.S.
RăspundețiȘtergere“Your pants have two pockets,” said Bounam. “Jot down this sentence and put it in the right pocket: ‘The world was created only for me.’ Now write in the left pocket: ‘I am nothing but dust and ashes’.”
“Divide your money between the pockets. When you come upon misery and injustice, remember that the world exists only so that you can show your kindness, and use the money in the right pocket. When you are tempted to buy things that you haven’t the least need for, remember what is written in your left pocket and think twice before spending it. In that way the material world will never suffocate the spiritual world.”
- Paulo Coelho's Blog